
Sa zicem ce vine un tablou de la inramat si zace in sufragerie, asteptand sa fie agatat. Matusa Podger intreaba ce e de facut cu el, iar unchiul Podger raspunde:
- Cum? Las’ pe mine! Nu va ingrijiti voi de asta. Fac eu toata treaba.
Apoi isi scoate haina si incepe. Trimite fata dupa cuie de sase pence, apoi pe unul dintre baieti pe urmele ai ca sa-I spuna ce marime ii trebuie; incetul cu incetul, unchiul Podger intra in rol si ridica in picioare toata casa.
- Will! Du-te si adu-mi ciocanul!, striga el. Tom! Adu-mi rigla! Stai! O sa am nevoie si de scara; n-ar strica sa imi aduci si un taburet din bucatarie. Jim! Da o fuga pana la domnul Goggles si spunei asa: Taticu’ va transmite multe salutari. Spera sa o duceti mai bine cu piciorul si…..vreti sa-I inprumutati nivela cu apa? Stai, Mary, nu pleca; o a am nevoie de cineva sa-mi aduca un capat de sfoara. Si….Tom! unde-I Tom? Tom, vino-ncoa’, am nevoie de tine , tu o sa-mi intinzi tabloul.
Unchiul Podger ridica tabloul si-l scapa. Tabloul iese din rama, unchiul podger incearca sa salveze geamul, se taie la deget, apoi incepe sa topaie prin odaie ca apucat, cautandu-si batista. Insa batista e in buzunarul hainei pe care a dezbracat-o si pe care nu stie unde a pus-o. Toata lumea trebuie sa lase balta cautatul uneltelor si sa inceapa cautatul hainei, in timp ce unchiul Podger joaca tontoroiul in jurul lor si-I sminteste.
- Nu stie nimeni in casa asta unde mi-e haina? Pe cuvantul meu, de cand sunt n-am mai intalnit asa neam de oameni. Sase capete si nu sunteti in stare sa gasiti o haina pe care am dezbraca-to acum cinci minute.! Mii de….
Apoi se scoala, descoperind ca a stat tot timpul pe haina.
- Hai, lasati-va pagubasi! Tot eu am gasit-o. Se putea? Ori ii spun motanului sa gaseasca ceva, ori voua, tot un drac.
Dupa ce s-a scurs o jumatate de ceas cu bandajatul degetului si oamenii au adus un alt geam, si uneltele, si scara, si taburetul, si lumanarea, unchiul Podger porneste la treaba, in timp ce intreaga familie inclusiv servitoarea, femeia cu ziua, sta in jurul lui in semicerc, gata sa-I dea o mana de ajutor.
Doi trebuie sa tina scaunul, un al treilea il ajuta sa se urce si sa nu cada, un al patrulea ii da un cui, iar al cincelea ciocanul. Unchiul Podger ia cuiul si-l scapa.
- Asta mai lipsea!, rosteste el cu jignire in glas. Acu’ s-a dus si cuiul.
Fireste trebuie sa ne asezam in patru labe si sa cautam, de-a busilea, cuiul, in vreme ce unchiul Podger sta cocotat pe scaun, bombanind si vrand sa stie daca avem de gand sa-l tinem acolo toata seara.
In cele din urma, cuiul s-a gasit, dar intre timp a disparut ciocanul.
- Unde e ciocanul Ce-am facut cu ciocanul? Doamne Dumnezeule! Sapte gura-casca si niciunul n-are habar ce-am facut cu ciocanul!
Ii gasim ciocanul, dar unchiul Podger nu mai gaseste semnul facut pe perete pentru cui, asa ca fiecare dintre noi trebuie sa se urce pe scaun, langa el, si sa-l caute; fiecare descopera semnul in alt loc, iar unchiul Podger ne face prosti pe toti, pe rand, si da porunca sa ne dam jos. Dupa aceea ia rigla, face o noua masuratoare, constata ca erau treizeci si una de incii si trei optimi de la colt, incearca sa faca fel de fel de socoteli in gand si-l apuca pandaliile.
Incercam si noi sa socotim in gand, ajungem la rezultate diferite si incepem sa chicotim intre noi. In zarva generala, numarul inciilor este uitat si unchiul Podger e nevoit sa mai masoare odata.
De data asta, el folosesteo bucata de sfoara, dar in momentul critic, cand caraghiosul batran se apleaca peste scaun, facand un unghi de patruzeci si cince de grade, si incearca sa ajunga la punctul situat cu trei incii mai departe de ceea ce poate el atinge prin sfortari supraomenesti, sfoara ii scapa din mana si unchiul Podger aluneca pe pian, producand un efect muzical cu adevarat remarcabil, datorita iutelii naprasnice cu car capul si trupul sau lovesc toate clapele deodata.
Matusa Mary, intre timp, declara ca nu le mai poate permite copiilor sa stea acolo si sa auda un astfel de limbaj.
Intr-un tarziu, unchiul Podger izbuteste sa insemne locul, aseaza intr-insul varful cuiului, cu mana stanga, apuca ciocanul cu dreapta, isi turteste de la prima lovitura degetul mare si scapa, cu un zbieret, ciocanul pe piciorul cuiva.
Matusa Mary isi arata sfios nadejdea ca atunci cand unchiul Podger se va mai apuca sa bata cuie in perete o va anunta din vreme, ca sa se pregateasca sa petreaca o saptamana la mama ei, pe timpul cat va dura operatia.
- Ooof ! Voi, femeile, vesnic faceti caz de toate!, raspunde unchiul Podger, culegandu-se de pe jos. Ce vrei! Mie, unul, grozav imi place sa fac o trebusoara ca asta.
Urmeaza o alta incercare. La a doua lovitura, cuiul strabate tencuiala de le aun capat la celalalt, ciocanul se afunda pejumatate din perete, iar unchiul Podger este proiectata pe zid, cu destula forta pentru a-si turti nasul. Ni se cere sa gasim din nou rigla si sfoara; face o noua gaura, si pe la miezul noptii tabloul sta agatat pe perete-ce-i drept, foarte stranb si gata sa cada. Pe o distanta de cativa Yarzi, peretele arata de parca ar fi fost greblat. Toata lumea e franta de oboseala si cuprinsa de deznadejde – cu exceptia unchiului Podger.
- S-a facut – spune el, coborand greoi de pe scaun, pe bataturile femei cu ziua, si contempland cu vadita mandrie isprava facuta. Cand te gandesti ca unii ar fi angajat un om special ca sa faca…..ce, o nimica toata!”
Am extras acest paragraf din cartea “Trei intr-o barca” ,pe care am inceput sa o citesc zilele treute, si in incheirre va recomand sa o cititi.